EDUCAŢIA
– SUNTEM LA ŢARĂ ŞI ASTA SPUNE TOTUL… com. Scrioaştea, jud. Teleorman,
ÎN
ULTIMII ani am tot scris despre politică şi mai ales despre educaţie. Şi când
scriu despre politică am în gând în primul rând educaţia.
De
ceva vreme am mai rărit-o. De ce? Păi e simplu: m-am prins!
M-am
prins cum stă treaba! Ce dracu, nu interesează absolut pe nimeni EDUCAŢIA!
DE
CE aş mai scrie? PENTRU CINE? PENTRU CE? LA CE BUN?
Profesorii
sunt ultimii interesaţi de subiect: au loc de muncă, salariu, orgoliu umflat de
prea înaltul funcţiei de care cei mai mulţi nu-s demni nici cât negru sub
unghie. Cei mai mulţi, nu toţi.
Părinţii…fiecare
ar vrea tot binele din lume pentru copilul său, în schimb absolut niciun
părinte (cel puţin la ţară) nu are o cât de palidă umbră de implicare în viaţa
şcolii, în relaţia profesor – elev. Şedinţele cu părinţii sunt umilitoare,
triste, deprimante, ceva de felul – să vin, ca să am de unde pleca. Dacă prin absurd se găseşte vreun fraier –
cum am fost eu – care să ridice strident şi ostentativ nişte probleme grave, să
încerce să schimbe ceva…nu doar că absolut niciun părinte nu-i va fi alături,
dar respectivul să zică mersi dacă scapă nejumulit, că oricum o minimă
bălăcăreală tot îşi ia.
Lumea
nu dă o ceapă degerată pe educaţie, chit că e vorba de viaţa copiilor lor. Şi e
fix dreptul lumii de a nu-i păsa sau de a-i păsa doar şi numai de găinile din
curte.
Anul
de graţie 2018 - SUNTEM LA ŢARĂ ŞI ASTA SPUNE TOTUL.
Copilul
meu a terminat a 8 a acum, a avut Evaluarea Naţională – 8.20 ro, 8.10 mate.
Dintr-o
perspectivă obiectivă probabil s-ar punea spune că sunt note decente. Strict
din punctul meu de vedere – mici. De ce nu a luat mai mult, putea lua mai mult?
Asta e o discuţie contrafactuală, complet sterilă. Faptele vorbesc. N-am nicio
satisfacţie că a avut cea mai mare notă la mate, cea mai mare medie din şcoală,
în contextul în care nivelul şcolii este extrem de jos.
Totuşi,
am o satisfacţie (a nu se înţelege vreun ton de laudă, mai ales că tocmai ce am
precizat că notele sunt mici, însă încerc aici să fac o mică radiografie, să
relev o stare de fapt a învăţământului din RO, prin prisma nemijlocită a
propriului copil):
ORA
DE ROMÂNĂ:
La
clasa lui Andrei practic NU a existat un profesor vreme de 4 ani, clasele 5-8. Era
un ins care venea la oră, dar era şi este un impostor, nu profesor. Un domn de
vreo 30 de ani cu vocaţie zero pentru profesia asta. Incapabil de a preda,
incapabil de a relaţiona şi de a-şi impune respectul şi autoritatea. Ora lui
era…cum e în curtea şcolii, în recreaţie. Aţi văzut acele filmări pe la tv cu
profesori, elevi, haos, caterincă, show, scandal – cam aşa era ora de română,
cam oră de oră, ani de zile. Asta se întâmpla doar la ora acestui “profesor”.
Bun…Am deschis subiectul în şedinţe, am vorbit cu directoarea, hm, am vorbit cu
inspectorul general, hm…au trimis inspecţie în şcoală, hm, am mers la minister,
hmm…Deci, nimic. Copiii au rămas cu o glugă de coceni pe post de profesor de
română. În urmă cu vreo 7-8 luni, când eu am început pregătirea cu Andrei la
română, Andrei era ZERO la literatură. Poate aţi înţeles – proful era
incapabil, unu la mână, doi, vedeţi cu ochii minţii ce hărmălaie şi războaie
erau în clasă la ora lui. Am cumpărat cărţi, foarte multe. Mi-am făcut tema,
împreună cu Andrei, zi de zi exersând compuneri, în primul rând. Am ajuns la
8.20, credeţi-mă, e o performanţă – fără profesor la clasă! Am făcut înainte de
examen şi vreo 6 şedinţe de meditaţii la română, dar doar pentru liniştea mea.
Cine are experienţa cărţii şi a meditaţiilor ştie că 6 şedinţe înseamnă nimic. L-am
dus doar ca să schimbe un pic mediul, atmosfera de acasă, să aibă un pic de
emoţii (ca la examen) cu un personaj străin.
ORA
DE MATE:
Aici
nu-s multe de spus. Româna nu se compară cu matematica, matematica este muuuuuult
mai grea, o limbă chineză. La română daca prinzi “schema” unei compuneri,
automat ţi-ai ridicat nota şi media. Matematica a tras pe absolut toţi copiii
în jos. Diferenţe chiar uriaşe între nota la română şi cea la mate. Imaginaţi-vă că la cealaltă clasă a 8 a,la B,
cea mai mare notă la mate a fost 6.15.
Atât
a putut profa lor de mate ANGELICA PÎRVULEŢU, care e şi directoarea şcolii –
Şcoala “Anghel Manolache”, com. Scrioaştea, jud. Teleorman.
Doamna
e specialistă în organizarea de dansuri populare cu copiii şi în punerea lor să
adune hârtiile şi cotoarele de măr din curtea şcolii. Educaţie ecologică, nu
strică, nu?! N-ar fi stricat nici să dea, la sfârşit de an, copiilor premianţi,
o cărticică de 2-3 lei – poate citeau şi ei ceva în vara asta lungă! Cum n-ar
fi stricat nici dacă s-ar fi preocupat de microbuzul şcolar al copiilor, să nu
vină copiii de la kilometri întregi cu bicicleta pe şosea, să-şi pună viaţa în
pericol. Ca manager al şcolii trebuie să te ocupi! Era vreo sumă astronomică 2
-300 de lei pentru nişte cărţi?! N-ai avut buget, nu ţi-a dat primarul psdist
căruia îi duci copiii să-i danseze la bâlci, pe scenă? Nu-i nimic. Puteai să
pui de-o parte, din salariul propriu, 5 lei pe lună! Nu se surpa pământul cu 5
lei în minus. Se strângea ceva. Se putea apela la părinţi etc. Dacă chiar îţi
păsă. Dar când nu-ţi pasă, când nu-i de tine, când pălăria e prea mare... Când
părinţii te ovaţionează în şedinţe…Asta e…SUNTEM LA ŢARĂ. Altfel, doamna o mare
artistă în a poza drept prietena copiilor, unii chiar o cred, mă gândesc, deşi
doamna le distruge sistematic viitorul, an de an, ora de ora – la MATEMATICĂ,
cel puţin! Nu o spun eu, ci realitatea necosmetizată şi nemiloasă a notelor de
la examen. Patru ani de zile ai avut la îndemână, ca profesor, să-i modelezi pe
copiii ăştia! Şi-abia ai scos un 6.15! În rest, note de 1, 3, 4, 5. După patru
ani de zile. După atâta “dragoste şi prietenie” de copii. Din fericire, copiii
au beneficiat însă de un profesor de română (clasa lui Andrei a avut doar o
glugă de coceni) care i-a ridicat pe 2-3 dintre ei la acelaşi 8.20.
SĂ
mai vorbim de repetenţi şi corigenţi?
URMEAZĂ
4 ani de liceu, la mate-info. Mă rog, nimic spectaculos. Un liceu, în Roşiori
de Vede, Teleorman.
Dar
am o satisfacţie, în perspectiva facultăţii: Andrei este “acasă” la matematică,
asta e cea mai mare satisfacţie.
Fără
nicio oră de meditaţii – sperietoarea pentru mine era româna, v-am spus de ce,
de la glugile de coceni; la clasă a avut un prof ok la mate, dar până la urmă,
oricât ar fi profesorul de briliant, matematica îţi cere lucru mult, singur,
acasă – e o realitate care, eventual, se poate constitui în circumstanţe
atenuante pentru un profesor, inclusiv pentru doamna de mai sus, doar că doamna
era şi manager, o responsabilitate în plus care-i anulează orice circumstanţă
atenuantă. Şi la clasa lui Andrei au fost note de 2, 3, 4 la…la mate. Calitatea,
valoarea, implicarea unui manager se văd în nişte rezultate – păi, ce să facem,
să ne uităm prin curtea şcolii după panseluţe şi să vedem dacă mai e vreun
cotor de măr rătăcit SAU să ne uităm la notele copiilor? Că parcă notele astea
cam arată traiectul pe care se îndreaptă viaţa/viitorul copiilor.
După
ce am făcut mate amândoi acasă ani de zile, constant, lucrând mult, pot
îndrăzni să spun că am chiar certitudinea că va fi bine. Acel 8.10, Andrei nu
şi l-a umflat în ultimele luni, e rezultatul anilor de multe probleme suplimentare.
Pe de altă parte, evoluţia de la română îmi dă încredere că se poate “suci”
relativ liniştit în aceşti 4 ani de liceu, adică se poate îndrepta şi spre o
facultate pe bază de mate, dar şi spre una umanistă – ajunsese să fie încântat
uneori de compunerile pe care le făcea acasă, căuta exprimări fine, cred că
şi-a dezvoltat un anumit simţ al poeziei, cu sau fără ghilimele: şi asta mă
încântă, pentru că am făcut-o singuri! SINGURI!
DAR
NU asta trebuie să fie reţeta – să se descurce fiecare cum poate!
BAC
2018, o vorbă:
Dacă
la EN Teleorman parcă a fost pe locul 3 din coadă, la bac suntem pe doi, din
coadă. Bine, o tradiţie de care tragem cu dinţii să nu moară, şi văd că de ani
buni ne iese.
Spre
exemplu, în Roşiori de Vede, unde va merge şi Andrei la liceu, şi unde merg
toţi copiii care au terminat la Scrioaştea, cu o singură excepţie parcă
(Bucureşti), lucrurile stau cam aşa la acest BAC 2018:
Lic.
Anastasescu – 227 elevi, au picat 84, adică 37%, sper că încă n-am uitat să
calculez procente :) , deci ar veni că fix 3 clase complete au picat!
Lic.
Madgearu – 270 elevi, au picat 105, adică 39%, deci ceva mai mult de 3 clase.
Lic.
Saligny – 92 elevi, au picat 80 (!), au luat doar 12; deci au picat 87%.
Lic.
Racoviţă: 39 elevi, au picat toţi, 100% (am impresia că nu s-a dus niciun copil
de la noi din Scrioaştea, aici).
DACĂ
nu confund, parcă Vasile Conta spunea că viaţa nu face decât să confirme şi să
reconfirme o statistică, ca un dat insurmontabil. Fatalitate.
DACĂ
nu se vor petrece minuni în învăţământul românesc, în următorii 4 ani, sau
măcar minuni la nivelul învăţământului din Roşiori de Vede …peste 4 ani, copiii
noştri care încep în septembrie fericiţi o etapă nouă în viaţa lor, una
minunată, a marilor îndrăgosteli <3 …copiii noştri vor avea fix aceeaşi
soartă. Adică se vor chinui degeaba să facă o navetă timp de 4 ani până la
Roşiori şi înapoi. Mai mult decât trist, nu-i aşa? Vise, praf şi pulbere.
DIN
păcate, ăsta este învăţământul românesc. Un sistem prost, ineficient, criminal,
din grădiniţă până în liceu. Muuulţi neicanimeni care NU au ce căuta la
catedră: educatoare, învăţători, profesori. Mulţi impostori în haina de dascăl.
Şi
multe JAVRE.
CE
e de făcut? Păi nu asta e întrebarea corectă, după 30 de ani, ci… ai cu cine?
AI
CU CINE?
* Cartea - ştie cineva ceva mai important în viaţa unui om?
