Fiecare dintre noi rezoneaza intr-o masura mai mica sau mai mare cu jur-imprejurul sau, dezvolta mai mult sau mai putin relatii sociale si afective cu semenii in functie de propriile resorturi intime, de propriile experiente existentiale, de sensibilitati si asteptari, de o carte citita, de oprirea pentru un minut in fatza unui tablou si nu a unei vitrine cu sticle sau pantofi, de o anume harta a adenomului, de parinti si cei 7 ani pe care ti i-a predat sau nu, de profesori si idoli si vise, de inca o carte citita si de o intrebare care sa n-aiba legatura cu banii, cu haleala, pileala, gratareala, miticareala...
Descoperim clipa de clipa ca depindem unii de altii, din pacate. Si ca...
lantul trofic din lumea animala e cu mult mai acerb in lumea lui homo sapiens. Ba mai mult, in fiecare clipa - constransi de realitate - dam dreptate clasicilor antici cand spuneau ca homo hominis lupus. Caci cel mai mare dusman al omului, dupa propriul sine, este Celalalt. Si regnul animal inca nu a ajuns la performantele de "rafinament" salbatic desavarsite de om!
URA, asadar, isi are si ea apartenenta la specie, facand casa buna cu noi. De ce ne uram? Pai, pe scurt si vulgar, pentru ca nu ne place moaca unii, altora! Sau, tot pe scurt, dar oleaca mai livresc, pentru ca nu empatizam intre noi, diferente substantiale de gena, chiar antagonice, afinitati lipsa, educatie disproportionata flagrant. S-ar mai putea adauga cateva notiuni banale precum : obrazul, bunul-simt, ceafa groasa, toate subsumate atotcuprinzatorului Caracter. Dar nici caracterul nu-i de capul lui!!! In fine...
DE CE il urasc pe BaSILA? Caci e singura creatura umanoida pe care o urasc...sau/si de care imi este atat de sila incat ea (sila) se transigureaza in ura, si viceversa, incat nu pot decela exact intre senzatii... Pare (ca sa nu las impresia ca ma exprim in termeni absoluti) ca in individul asta s-au adunat toate dejectiile umane, tot ce e mai scabros, mai putred si infect, mai veninos si nemilos, mai pervers si nesimtit, mai golananesc si mai grotesc, mai smecheresc, diabolic si jegos, mai inuman si insalubru, mai bestial, morbid si psihopatic, mai pseudo-demiurgic! Nu stii de unde sa-l iei, cum sa-l "apuci", exact ca un sarpe slinos ce-ti aluneca printre degete si ti se infige in beregata. Oricata decentza ti-ai impune, si echilibru sobru, tot ti-e imposibil sa nu-l vezi ca pe un veritabil tratat de psihiatrie. Ma intreb daca nu s-o preda deja in facultatile de profil, asta daca profesorii ar avea curajul si - eventual - integritatea de a-l aborda, ca pe un hoit eviscerat.
Bun, undeva in eter pluteste intrebarea ordinara: "Bine, frate, ce ti-a facut Basescu asta?! Ca nu ti-a dat in cap, nu te-a scuipat in ochi si nici da-te mai incolo nu ti-a zis! Si-atunci?!?" Si-atunci..."si-atunci m-apropii de pietre si tac/ iau cuvintele si le inec in lac", vorba poetului...Exista Basescu si restul lumii. Doua dimensiuni paralele. Ne leaga doar scarba, reciproca. Ura e doar o chestiune de respect de sine, de caracter, de moralitate, de constiinta...Hopa, deja e cam mult! Intr-un cuvant, o chestiune de demnitate, dincolo de genunchiul de piatra al pietrei. Basescu umileste...face "ceva" pe conceptul de demnitate, implicit pe cel de natura umana si pe mine. Pot duce orice penitentza fizica, materiala, dar nu-mi abuza panteonul, ca pe o gonflabila in portul Anvers!
